Pros & Cons for Art (7,8,9,10)


7. La arte suntem o mare familie si avem cele necesare unei familii: un pat la pictura, o cada si o masina de spalat la textile, un aragaz la sculptura, iar de mobilier face rost de la cei de la design (cineva trebuie sa le testeze prototipurile).

8. Faza cu "daca dai la arte nu ai niciun viitor" nu e tocmai reala. E adevarat ca nu cad banii din cer si necesita foarte mult timp sa creezi ceva, conteaza deasemenea de fiecare individ in parte cat de priuceput e sa-si promoveze arta, insa e cel mai vas domeniul in care poti activa, in special in ziua de azi cand artistul nu mai este doar pictor, doar sculptor. Artistul din ziua de azi stie de toate, e universal. Problema o constituie de fapt publicul.

9. Arta pentru mentalitatea unui om e ca si sapunul si apa pentru piele.

10. De ce sa dai pana la urma la arte?  Cred ca e mai bine sa studiezi ceva care sa-ti faca placere decat sa faci ceva care pare mai practic si apoi sa ajungi batran si sa traiesti cu regretul ca nu ai facut acel ceva (well, teoretic nu e valabil doar cu arta).

Imi dau seama ca motivele pro sunt cumva subiective, dar in general fiecare om isi are propriile argumente cand e vorba de luat o decizie. Deci nu mai insist pe asta si ma mut la lista neagra.

Pros & Cons for Art (4,5,6)


4. E o facultate la care te duci cu placere, chiar daca ai probabil de printat vreo 20 de gravuri. Te duci la atelier pentru ca stii ca faci ceva ce-ti place, iar lucru asta iti da energie, chiar daca ai stat toata noaptea in bar, apoi o parte de dimineata ai folosit-o sa faci o lucrare.

5. Fumoarul. Nu fumez, insa la fumoar se creeaza o comunitate student profesor mult mai puternica decat prin atelier. Si nu trebuie sa fumezi ca sa stai acolo, pentru ca fumoarul e mai mult un loc de discutat, tigara fiind doar un pretez. Cele mai interesante teorii le-am descoperit pe-acolo si cumva, toti studentii, indiferent de an sunt egali si isi impartasesc experienta.

6. Aparatura stas. Cel putin la noi la Iasi, la grafica avem o datare foarte buna (tablete imense Wacom, iMac-uri). La fel si cei la Foto-Video au niste "jucarii" pe care unii doar viseaza sa le detina si am observat ca incet, incet si celelate specializari incep sa-si doteze atelierele. Aparatele pot fi folosite de studenti oricand, si nu doar de cei de la specializarea cu pricina. Si daca nu ai chef sa lucrezi, poti sa dai un update la statusul de pe Facebook...

Pros & Cons for Art (1,2,3)


Asa cum am promis cu ceva timp inainte, voi face aici listele de pros & cons in materie de universitate de arte. Fara alte introduceri avem lista 10 motive sa dai la arte.

1. La arte, fie ca vrei fie ca nu vrei, inveti de toate, despre toti, din toate domeniile. Cu alte cuvinte iti largesti cultura generala foarte mult. Cred ca acest lucru e posibil si la alte facultati, dar probabil e posibil doar daca studentul e interesant de minunile lumii si vrea sa-si largeasca orizontul. La arte nu prea ai de ales uneori, pentru ca temele care ti se dau, fara o documentare in prealabil nu e tocmai posibila, pentru ca trebuie sa vezi ce abordari au avut altii, ce tehnici noi poti descoperii, ce mesaje poti ascunde, denumirea unei teme poate avea dublu, triplu inteles. Plus ca ai si orele de Istoria Artei, unde ai de facut prezentari si referate si trebuie sa deschizi vreo 100 de carti la biblioteca, apoi 50 de pagini pe Wiki si iar 100 de carti la biblioteca pentru a verifica datele de pe net. Fie ca vrei fie ca nu vrei, informatiile culese raman stocate undeva intr-un sertar al mintii. 

2. Libertatea. Nu e tocmai debandata la arte. E adevarat ca studentul de la arte se recunoaste de la o posta pe strada si uneori are tendinta spre vandalizare si abus de-amorul artei, insa tocmai acest lucru te ajuta sa-ti controlezi toate instinctele creatoare si sociale.

3. La arte fiecare are personalitatea lui.

Librarul Vladimir Barbu


Expozitia despre care va vorbeam in postarile trecute este foarte bine primita de catre cei care trec pragul librariei, ne asigura librarul Vladimir Barbu: Si asta datorita exponatelor care sunt, trebuie sa recunoastem, inedite, si, de asemenea, sunt rezultatul unei munci sustinute si indelungate. Sub fiecare exponat este trecut titlul lucrarii, numele si telefonul autorului in eventualitatea in care cineva ar dori sa achizitioneze una sau mai multe lucrari ale elevilor. Cartile nu se vand scump, tinand cont ca sunt realizate suta la suta hand made. Pretul lor variaza intre 50 si 300 de lei. Cu doar atat sunt rasplatiti creatorii de frumos, dupa zeci de ore de munca. Despre cum stau sibienii la capitolul cumparaturi, Daniela Panazan explica: Oamenii sunt mai mult pasionati de fotbal decat de arta. Operele noastre se vand mai greu, dar se vand. De obicei, cei care vin la vernisaj sunt si cei care ni le cumpara. Sunt cei care inteleg intr-adevar arta, caci multi nu o inteleg. Cei care vor sa viziteze impresionanta expozitie, mai au timp pana la sfarsitul lunii, dupa care expozitia se inchide si speram sa o redeschidem la anul viitor.

Expozitia Lucrarilor din Librarie


Alaturi de operele Danielei Panazan il descoperim pe Prometeu cu mitul lui si cartea de decor intitulata „Metal si sarma”. Putini stiu ca pentru realizarea unei astfel de lucrari, blugii uzati, esarfele, sarmele nefolositoare de prin casa, foile de calc, esentele de rom si alte mirodenii din bucatarie, sunt folosite pentru crearea cu ingenioziatate a unor obiecte suta la suta hand made. Am stricat multe obiecte vechi pentru a obtine realizarea acestor obiecte noi, care, daca sunt luate separat nu aveau nicio valoare, spune Daniela. Expozitia din librarie se continua cu lucrarile Teodorei Mica. Prin ea, ajungem la poeziile lui Baudelaire si la Oribitorul lui Cartarescu, totul fiind conceput ca niste jurnale venite din alte timpuri. Bianca Lupu ne propune in aceasta expozitie printre altele, un album inedit de fotografie si o agenda sub forma de poseta. 


Teodora Szanto ne aduce din secolul XX diverse vederi vechi, albume de poezie lucrate in piele si o tolba pentru harti, tot din piele. Dalina Puscas are expuse doua carti: una de cugetari si cealalta vazuta ca un atlas de botanica, iar Andrea Blaga are patru carti, realizate majoritatea in lemn si pergament. Tot in lemn si hartie a lucrat si Bogdana Mihon, realizand printre altele, o carte impresionanta in relief, despre sah, intitulata „Sah-mat”. Singurul baiat el expozitiei, Gabriel Baltes, a expus doua carti prin intermediul carora calatorim in universuri paralele. Una reprezinta scrierea cuneiforma si cealalta schitele de lucru ale lui Da Vinci. Pentru acestea, Gabriel a folosit piele si hartie special preparata. Alaturi de operele Cristinei Mihu, care au ca tematica timpul, periplul prin muzeul in miniatura din libraria Humanitas se incheie.

Cei Unsprezece Magnifici


Dupa cateva saptamani de munca, lucrand cateva ore pe zi, cei unsprezece elevi au finalizat cartile, adevarate obiecte de arta pentru expozitia tematica. Totul a pornit de la ora pofesoarei Anca Serfozo, care le-a explicat la un curs istoria scrisului si a cartii. Fiecare s-a documentat si si-a proiectat in minte cartea asa cum o simte si astfel s-a nascut expozitia, marturiseste Daniela Panazan, artista in grafica la doar 17 ani. Stransi toti artistii laolalta cu operele expuse, in subsolul librariei, acestia vorbesc cu drag despre munca lor. Cu eleva Roxana Dumitru intram in lumea Curtezanei, a legendelor si proverbelor, iar cu Teodora Grapa, in culisele muzicii si religiei: Am realizat o carte cu tema muzicala unde am pus partituri si proverbe despre muzica, iar pentru cea de-a doua lucrare, am am conceput totul ca o carte veche, de religie, scrisa in slavona, ne spune Teodora. Din esarfe, blugi si esenta rom, se nasc operele de arta.

Arta Grafica s-a Mutat in Librarie


Albume de fotografie in rame metalice, carti cu spirale de sarma, brosuri din lemn pictate, toate acestea si multe altele pot fi vizionate si cumparate intr-o librarie din Sibiu, unde elevii si-au expus lucrarile sub titlul: Cartea, obiect de arta. Cei care intra in subsolul librariei Humanitas descopera mai mult decat carti, felicitari sau cd-uri. Expozitia Cartea, obiect de arta aduce in fata celor din Sibiu lucrari deosebite care curpind peste 30 de carti in diferite ipostaze, exact asa cum si le-au imaginat elevii din din grupa de grafica a clasei a XI-a de la Liceul de Arta. Initiatoarea si coordonatoarea acestei expozitii de arta grafica este profesoara Anca Serfozo, cea care a scos diversele lucrari ale elevilor la lumina in anul acesta scolar deja de sapte ori. 


Am expus de exemplu la Biblioteca Astra, la Politie, la Liceul de Arta, la Biserica Reformata de pe Mitopoliei, la Casa Schuller din Medias, si de fiecare data cu o alta tematica, ne explica eleva Teodora Grapa. Libraria Humanitas a avut o colaboare foarte stransa cu Liceul de Arta, organizand diverse vernisaje in spatiul librariei, spatiu care se preteaza foarte bine la astfel de evenimente: Dorim ca prin aceasta sa facem cunoscut talentul elevilor si sa dam sansa publicului sibian de a mai gusta cateva evenimente culturale. Elevii Liecului de Arta au mai avut la noi o expozitie, chiar inainte de aceasta sub denumirea de povesti texturate care, de asemnea, a avut success la public precizeaza Vladimir Barbu, un angajat al librariei.

Viata mea Extra Populara


Dragi prieteni, haideti sa trec intai la viata mea extra populara si sa va impartasesc cateva amanunte despre cum a fost evenimentul mult asteptat, Metal Night. Desigur, din perspectiva mea. Cum a fost? Haideti sa va povestesc! Glumesc. Nu stiu ca nu am fost. Serios, toata ziua de sambata m-am sucit si m-am sucid din nou si m-am gandit la iesirea la lumina a pletorilor (in jur de ora noua seara, mereu) si de cat de trista tre' sa fie persoana care se uita la ei cand nimeni nu-i atent, acea persoana fiind nimeni alta decat stralucita care tasteaza acum in prostie. Asa ca, iritata la culme, am sunat-o pe colega cu care am iesit ultima data. No, a vrut sa iesim, dar in alt loc. Eu i-am explicat ca o disperata ce sunt faptul ca viata mea de sambata seara depinde de cat de multi pletosi observ si ea a zis ca ma scoate la o pizzerie unde am sa fiu vesela. Intr-adevar am fost la unu dimineata cu cola rasuflata.

Sfintii si Pacatosii Internetului


Oameni ai internetului, ati luat-o grav pe aratura! Nu ma refer la toti, evident, dar unii chiar aveti nevoie de spitalizare si asta cat mai urgent! Nu stiu ce-i cu valul acesta de prosteala (din fericire nu tine de analfabetism, ci mai degraba de schizofrenie), dar multi ati fost atinsi. Ca-i contagios sau nu, pe mine nu ma intereseaza. Din fericire sunt imuna, altfel aceasta postare nu ar mai fi vazut lumina zilei. In postarea anterioara v-am prezentat un specimen cules de pe sfantul Facebook, o pitipoanca metalista. Nu am crezut ca am sa ajung sa folosesc aceste doua cuvinte la o distanta atat de mica unul de altul. Am trait-o si pe asta! Supravietuiesc. In alte postari si mai anterioare am amintit de vloggerii care nu au nimic in comun cu vloggareala... 


De o doctorita Love de 13 ani, despre diferite chichite care ma deranjeaza la oameni, despre logica unora si, nu in ultimul timp, am analizat si comportamentul unui cocalar veritabil. Ma, zici ca blogul asta-i menit sa analizeze, critice, sa debiteze despre specimene. Zau! No, azi va uimesc cu alte personaje socabile. Fiecare site de socializare are ciudatenia lui, apropo! Pe asta nu v-am spus-o eu! Acestea mi-au placut, are stil omu', ce mai? Ca a pornit o noua moda (cred ca el este responsabil indirect), apai asta-i alta treaba. Urata. Desigur, nu a dorit, dar s-a intamplat. E inevitabil, mai ales ca in societatea de astazi mai toti se iau dupa cel care are succes intr-o anumita chestie. Mi s-a intamplat si mie.

Rosencrantz and Guildenstern


Pentru ca azi mi s-a facut dor de Alex mai mult decat de obicei, m-am hotarat sa revad unul din filmele noastre preferate, Stoppard's Rosencrantz and Guildenstern are Fead, si sa-mi imaginez-amintesc acele nuante anume ale rasului lui Alex pe care umorul filmului le-ar trezi. Prietenia mea cu el, rara si senzuala. Prietenia dintre un ecou si o oglinda. Inainte de asta am vazut si un interviu de vreo jumatate de ora cu Tim Roth, pentru care am dezvoltat din nou o usoara si aproape inofensiva obsesie. Mi-am dat seama cu ceva vreme in urma ca singura metoda de a elimina unele din aceste apucaturi (printre care si cea de a visa cu ochii tinta-n tavan ore intregi), este sa le hranesc, sa le indop mai bine zis, sa le imboldesc sa se epuizeze de la sine, mai degraba decat sa le neg existenta si sa lupt contra lor doar pentru ca unii considera ca viata trebuie traita intr-un plan concret, palpabil, iar nu in tinutul nesfarsit al inchipuirii. Sa fim seriosi. Este timp pentru toate, iar unii au puterea de a trai paralel in doua lumi, sau chiar in trei, daca este sa pun la socoteala si lumea visului nocturn. trebuie doar sa fii in stare sa mentii un echilibru oarecare, eventual. Eu sunt. Ma gandesc sa scriu pe blog cel putin la fel de des. am devenit prea constienta de el. Nevoia mea de a scrie din cand in cand o voi rezolva ca si pana acum, in ascunzisul jurnalului de scorbura, nevazut de alti ochi decat de ai mei. Altfel, ce de pretiozitati se pot naste din mugurii vanitatii si ai expunerii premature...