Portret al Artistului la Tinerete

Bine va gasesc, astazi o sa va povestesc despre "Portret al artistului la tinerete", scrisa de James Joyce, cartea care a aparut in mozaicul lunii iunie. Intersanta combinatie, pana si eu recunosc lucrul asta. Cartea asta am cumparat-o din Gara de Nord la inceputul lui iulie, cand ma intorceam dintr-o delegatie. Cred ca asa i-a fost ei scris, sa fie salvata din inghesuiala unui biet chiosc de ziare dintr-o biata gara si sa fie citita in leganat de trenuri. A fost cu mine in doua delegatii, a vazut Bucurestiul, Ploiestiul, Buzaul, Faureiul, Braila si la Barbosi, ultima gara inainte de Galati o bagasem deja in geanta, n-a mai apucat sa vada nimic. Mai bine, caci "gara" aia e deprimanta! James Joyce este din categoria lecturilor obligatorii, dar eu abia acum, spre middle age l-am descoperit si cred ca a fost mai bine asa, poate la alta varsta, nu l-as fi gustat. Multe cunostinte ma atentionasera ca e greu de citit, dar majoritatea se referau indeosebi la Ulysses. Portret al artistului la tinerete este un roman autobiografic, scris cu 6 ani inaintea lui Ulysses. N-as spune ca e o carte usor de citit, dar pe mine m-a prins si chiar mi-a placut. Personajul principal, Stephen Dedalus este un alter ego al autorului. Romanul urmareste pe parcursul a cinci capitole, trezirea spirituala si intelectuala a lui Stephen, din copilarie pana la maturitate. 

Facand parte dintr-o familie irlandeza numeroasa, saracita de un tata alcoolic si o mama habotnica, Stephen este trimis sa invete la o scoala iezuita, a carei strictete lasa urme in dezvoltarea sa ulterioara. Preotii iezuiti, le inoculeaza bietilor copiii spaime adanci cu privire la pedepsele divine ce-i asteapta pe cei cazuti in pacat, iar aceste spaime ii vor urmari toata viata. Dar Stephen este un baiat cuminte, foarte retras si diferit de colegii lui. Tocmai de aceea el incepe in mod neasteptat sa isi puna intrebari si sa se revolte, marcat de o dorinta tot mai puternica de a fi liber. Toate evenimentele "din afara" sunt convertite de catre lumea interioara a lui Stephen. Cat de bine am inteles dialogurile interioare ale acestui copil! Pe parcusul lecturii, personalitatea lui se schimba, trecand de la un personaj timid si chiar plictisitor, catre un barbat matur, capabil sa isi ia soarta in propriile maini si sa paraseasca Irlanda pentru o Europa ceva mai libera. Naratiunea curge lin si parca are aceeasi pace ca si lumea interioara a lui Stephen. Cartea e complexa, densa, greu de povestit si din nou am senzatia ca eu sunt un cititor prea mic pentru un scriitor atat de mare, asa incat, nu luati asta ca pe o recenzie, ci doar ca pe o incurajare sa cititi cartea, daca nu cumva ati facut-o deja.