Prajitura “Apocalipsa”


Ma dau jos la Universitate si intru intr-un magazin de electrocasnice. Pe toate televizoarele ruleaza sfarsitul lumii, normal. Angajatii casca ochii pe ecrane, si cand aplauda savantii, semn ca experimentul a reusit, suspina fericiti. Mai ca le vine sa dea si ei din palme. “A reusit?”, intreb timid. “Da, domne', totul e computerizat, e sub control. A fost mai inainte aici o ignoranta care si-a facut cruce. Cu ce va servim?”. “Nu, am intrat numai sa apuc cate ceva din experiment”. Aflu ca zeci de oameni au facut acelasi lucru. “La un moment dat erau peste 20 de bucati. Na, e de interes, oamenii se tem, ca n-au informatie”. Ma scurg afara si intru intr-o cofetarie. Domnita e cu o mana pe casa de marcat si cu alta pe telecomanda. Sa n-o prinda seful ca e cu mintea aiurea. “Mi-a frecat ridichea ca de ce sta televizorul pe Realitatea in loc sa vand. S-a luat si de fetele de la bucatarie, ca le-a spus sa faca prajituri in forma de ciuperca (ciuperca atomica, ma gandesc) si au uitat de la atata agitatie si stres saracele de ele. 


Ce fac astia, vine Apocalipsa?”. Nu, nu vine chiar acu. Dumnezeu, saracutul! Ajung pe strada Colentina, colt cu Turmelor, vad biserica si imi vine o idee. Inauntru e racoare, dar nu de aia e plina. Dupa o cruce mare, facuta fara graba, ma infing la 20 de centimetri de doua crestine care vorbesc in soapta, si-mi lungesc urechile. “Ca ne pazeste Dumnezeu de belea, asculta-ma pe mine, nu lasa El, saracutul, sa pierim, or sa-i arza pe aia Necuratu, Doamne-iarta-ma, dar nu pot sa nu spun”. “Spun aia ca masina nu aduce sfarsitul lumii, ci ne ajuta sa o intelegem. Nu princep nimic, dar nu degeaba au dat aia la televizor toata ziua”. Ma duc in fata, si nu gasesc nici un televizor. Ignorantul de preot habar n-are ca vine sfarsitul lumii. O icoana se uita la mine pana-n' oase. Imi fac cruce. De data asta, pe bune. Seara se insinueaza printre umbre, si ma pierd printre ele. Daca sfarsitul lumii e aproape, inseamna ca sta pe undeva pitit.

No comments:

Post a Comment