Doi

Doua fete lipite de un geam in noapte. Asta cred ca suntem. Fiecare intr-un alt colt de tara, fiecare avand sub priviri un alt oras ce se grabeste la culcare poate, amandoi avand un fundal sonor ce ne invadeaza timpanele, o alta camera ce ne tine loc de casa. Totul in jur e diferint, 2 perceptii si conceptii total opuse. Privirile sunt atintite undeva in zare... Poate ca gandurile li se incruciseaza , sau poate gandul zboara unul catre altul, fara ca celalalt sa stie. Clipa e a lor, le aduna amalgamul de ganduri, le macina grijile, le fura toate problemele cu care se confrunta cei doi lipiţi de geam. Lumea de afara nici nu ii vede, toti trec pe strada in viteza lor nebuna fara sa le pese, fara sa-i observe pe cei doi nebuni lipiti de geam, inchisi in cochilia lor, purtand mirosul ceiluilalt, purtant in ochi zambetul si pe umeri povara intrebarilor ce-i mistuie in fiecare secunda. 2 povesti ce inca nu si-au gasit locul, 2 povesti care asteapta sa devina una. Ii desparte acum doar o clipa. Chiar daca clipa este oriunde, nu e inca momentul lor, asa ca suspina, aburind geamul si desenand pe el orice le dicteaza degetele, geam care ii protejeaza de frigul ce se dezlantuie afara, dar care ii poarta pe aripile lui unul catre celalat... mirosul, zambetele, rasul si sarutul. Ea ridica mobilul, tasteaza numarul lui si totusi nu poate apasa inca tasta call. Nu-l poate suna, sta si se uita in gol, asteptand. Ii e frica desi stie ca frica iie cel mai mare dusman, se gandeste ca poate nu e inca momentul oportun desi nici nu crede in asa ceva, e doar inca o scuza. El, se aseaza in fata calculatorului si priveste pentru un moment in gol, prin monitor. Orasul e inca acolo, dupa geam. Mintea lui e departe, catre ea. Priveste in lista de messenger si se simte singur desi lista e aproape full, pentru el e goala, ea nu este acolo. Deschide ferestra ei dar nu lasa mesajul offline la care sa gandea, si el se abtine... poate de frica, poate nu vrea, poate nu stie. Si totusi ea trimite un sms, el raspunde, amandoi incep sa zambeasca, merg la geam, il deschid, si se ambandoneaza vantului care ii apropie. Aduce aceea clipa in acel moment. Le-o aduce lor. Cateva cuvinte intr-un mesaj, si pentru ei inseamna un univers. Din doi devin unul, o singura entitate.